Viziune intr-un ghiozdanel

„Educatia este cheia catre succes si un drept uman de baza”

Acesta este motto-ul proiectului „Viziune intr-un ghiozdanel” pe care il organizam anul acesta, inaintea inceperii anului scolar 2016-2017. Proiectul nostru este destinat să lumineze viețile copiilor dezavantajați care nu au acces la educatie din cauza sărăciei, a situațiilor conflictuale din societate şi altor suferințe ale vieții, prin distribuirea unui ghiozdan școlar complet echipat.

Ne dorim sa continuam prezentarea beneficiarilor proiectului, cei 300 de copii care vin din Bucuresti, Teleorman, Baia Mare, Constanta, Dambovita, Suceava si Giurgiu. Mai jos puteti citi povestea unei familii dintr-un sat din judetul Suceava, spusa prin ochii Mirelei Schipor, asistent social din Radauti.

13535843_10153551344470178_2028209889_n

Un alt colț trist din Raiul cu flori de mucegai. Este o altă ilustrată cu alți 4 copii îngeri, și cu un tată foarte bolnav, care pe lângă faptul că are TBC, mai are alte afecţiuni grave şi nu poate ajuta familia. E necăjit pe treaba asta, că nu poate face ceva să ajute. Sunt 4 copii îngeri care au vârsta de: 5 ani; 10 ani; 12 ani și respectiv 13 ani. Mama nu are serviciu deoarece trebuie să aibă grijă de copiii. Mai sunt doi copii mai mari de 18 și 20 de ani, care muncesc și ei pe unde pot să întrețină familia, și să aibă și ei un ban al lor.

13977775_775118549297225_1243851507_o

Toți acești copii, împreună cu părinții și frații mai mari nu au o casă a lor. Locuiesc într-o într-o clădire comună cu încă vreo 2-3 familii, şi este destul de incomod. Este o clădire a statului, dar arată ca după război

14002311_775118439297236_1605199186_o

Practic ei stau în chirie, și au doar o cameră întunecoasă  cu igrasie,plus  încă o cămăruţă, dar aia e pe post de bucătărie. Doar tata doarme  acolo din cauza stării de sănătate. Copiii merg la şcoală, şi sunt isteţi. Nu vor să îl facă pe tata de ruşine, chiar în situaţia dată. Cel mai mic de 5 ani, e un glumeț și jumătate, și are un optimism în el, că te molipsește. Mereu îmi spunea câte ceva hazliu, pentru a binedispune atmosfera. El e sufletul casei, și însemninează cămăruța întunecată și cu mucegai. Încă nu s-a decis ce vrea să se facă când va fi mare. Dar mai are timp să se gândească și la asta.

14002457_775118599297220_1136883746_o

Deunăzi, am vizitat din nou familia. Am fost întâmpinată de cele două fetițe drăgălașe, care l-au chemat pe tata, să anunțe că a venit doamna. Tatăl m-a întâmpinat cu o veste tristă: mama a părăsit locuința, de vreo 2-3 săptămâni, în timpul cât el a fost internat în spital din cauza stării precare de sănătate. Mai exact, mama a cunoscut pe un alt bărbat, ducându-se să locuiască cu acesta, lăsând în urmă 4 copii minori, și 2 majori, plus soțul la spital.

13978343_775118629297217_1420033344_o

 

Dacă pe fețișoara celui mic se citea bucurie și vioiciune când am fost pe la ei în primele dați, acum se citea o tristețe cumplită. Copiii au spus că oricum ar fi, ei vor să stea la tatăl lor. Nu vor să plece la mama, pentru că ”ei (mamei) nu îi mai pasă de noi.” În sufletul meu am plans, pentru că m-a durut. Mă doare și acum să știu că acești copii îngeri sunt părăsiți de mama lor, fără ca ea, să se mai uite înapoi la ce a lăsat în urmă. Acești copii au inima făcută ferfeniță și aripile frânte. Tatăl lor mi-a zis: ”Voi face tot ce am să pot ca lor să le fie bine. Dacă ne va ajuta cineva bine, dar dacă nu… ne descurcăm cum vom putea. Nu cerșesc mila nimănui.”

14012774_775118495963897_1448770322_o

Orice copil are dreptul la viață, educație, și bucurie.

EXISTĂ SPERANȚĂ! SĂ LE-O DĂRUIM!