Viziune intr-un ghiozdanel

„Educatia este cheia catre succes si un drept uman de baza”

Acesta este motto-ul proiectului „Viziune intr-un ghiozdanel” pe care il organizam anul acesta, inaintea inceperii anului scolar 2016-2017. Proiectul nostru este destinat să lumineze viețile copiilor dezavantajați care nu au acces la educatie din cauza sărăciei, a situațiilor conflictuale din societate şi altor suferințe ale vieții, prin distribuirea unui ghiozdan școlar complet echipat.

Ne dorim sa incepem prezentarea beneficiarilor proiectului, cei 300 de copii care vin din Bucuresti, Teleorman, Baia Mare, Constanta, Dambovita, Suceava si Giurgiu. Mai jos puteti citi povestile a doua familii din doua sate din judetul Suceava, spusa prin ochii Mirelei Schipor, asistent social din Radauti.

Mirela Daniela Schipor
Mirela Daniela Schipor
Prin voluntariat am iesit din rutina, am invatat “gratuit” si cu maxima placere lucruri care se invata pe bani in scoli, facultati.Si as mai gasi o multitudine de motive!

—-

Bucovina! Un colț de Rai! Un Rai… în care locuiesc și mici îngeri cu aripi frânte, cu inimă tristă, cu vise neîmplinite. Un Rai în care au apărut flori de mucegai. Din acest Rai cu flori de mucegai, am să vă ilustrez, în mod real, doua situații a unor copii înger cu aripi frânte și inimă trista.13692335_762428950566185_1096737498_o

Prima ilustrată este a unei familii din județul Suceava.

O familie cu 3 copii îngeri frumoși, zglobii care traiesc in condiţii precare. Copii îngeri au vârsta de: 9 ani şi 3 luni; 4 ani, și respectiv 12 ani. Unul dintre copiii îngeri, puştoaica simpatică de 4 ani are şi ea TBC ca şi tatăl ei. Tatăl copiilor mi-a povestit cum fetița a urmat un tratament sever, în aceeași perioadă cu el, fiind internați amândoi la spitalul de TBC. Fetita si-a terminat tratamentul, iar acum este mai bine. Dar mă întreb: oare acest bine, cât poate ține?

Locuiesc în sărăcie. Casa lor este o casă veche, mai mai că se dărâmă. Acești copii, împreună cu părinții  locuiesc în două camere, şi alea mici, întunecoase și cu igrasie. Banii nu le ajung nici macar pentru hrană, și asta luand-o pe datorie. Noroc de alocația copiilor. Din cauza bolii, tatăl muncește greu și puțin. Chiar dacă a facut tratamentul necesar, boala poate recidiva oricând.

Au noroc de unii vecini mai inimoși, care îi mai ajută…rar. În rest, se descurcă cum pot. Copiii își doresc măcar niște papuci mai buni, rechizite, și să meargă în excursii, sau la teatru cu colegii.

Așa mi-a spus școlărița de 9 ani: ”Știi, as vrea să merg împreună cu colegii mei la spectacolul de teatru de la școală…și nu am cu ce plătesc biletul.” Biletul care costa doar 5 lei. Puțin pentru mine, mult pentru ea. I l-am plătit, ca să meargă la teatru. Un soare imens de bucurie a răsărit pe fețișoara școlăriței.

Pe băiețelul de 12 ani, nu l-am întâlnit. Era la școală. Așa mi-au spus părinții. Mi-ar fi plăcut să îl cunosc. Cu siguranță o voi face. 🙂

13694310_762428740566206_1102136072_o

A doua ilustrată este tot din județul Suceava, dintr-un alt colț al Raiului cu flori de mucegai.

Este povestea reală a altor 4 copii îngeri…care nu sunt toți frați drepți. Copiii îngeri, au vârsta de: 14 ani; 8 ani și 5 luni; 5 ani și 3 luni, și respectiv 2 ani. Pentru ei nu este o problemă. Ei se împacă oricum. Cel mai mare, o fetiță de clasa a VIII-a, a avut un alt tată…pe care nu l-a cunoscut niciodata. A fost crescută de actualul domn-tată. Face și el ce poate să aibă grijă de toți acești copii îngeri.

Cei patru micuti, împreună cu părinții lor, locuiesc într-o casă mică, cu o cameră şi un hol, ce serveşte atât ca bucătărie, cât şi ca dormitor. Locuiesc într-o sărăcie lucie. Tatăl munceşte cu ziua, iar mama este casnică. Mai au și o grădină de vreo câțiva ari, care arată de zici că ești într-o poiană neîngrijită. Din cauză că au grădină, nu primesc niciun fel de ajutor, că doar au cu ce se descurca. Așa zice o lege socială. Dar în fapt, nu au cu ce să o întrețină. Abia au ce să pună pe masă.

Primăria, și nu numai, le-au atras atenția părinților, că dacă nu au grijă de copii, îi va lua statul, și va avea el grijă de ei. Mama se teme ca nu cumva să îi ia copiii, și nu lasă nici un străin să se apropie de ei, sau de casă. Încearcă să facă și ea ce poate mai bine pentru copii.

Cu acești micuti nu am reușit să schimb o vorbă, în schimb referentul social al familiei mi-a povestit situatia acestor copii. E o doamnă care se implică și ea în comunitate, pentru a aduce puțin zîmbet copiilor îngeri din Raiul cu flori de mucegai.

13720536_762428863899527_1612054969_o

Orice copil are dreptul la viață, educație, și bucurie.

 

Mirela Schipor