CU DRAGOSTE PENTRU SORA NOASTRA, AURA!
Cine a fost Aura
Aurelia Ion, Aura pentru noi, a fost un om creativ, inteligent ÅŸi perseverent, cu aspiraÅ£ii mari, printre care ÅŸi aceea de a deveni doctor. Era sublocotenent ÅŸi ofiÅ£er-student în anul V la Institutul Medico-Militar din BucureÅŸti.
Avea doar 23 de ani şi efectua un stagiu de pregătire la Spitalul Fundeni, cand accidentul aviatic din Munţii Apuseni i-a curmat viaţa pe 20 ianuarie 2014.
​
Aura iubea un citat care pe noi ne motivează de fiecare dată când nu e uÅŸor:
“Orice vei face va fi nesemnificativ, dar este foarte important sa faci acel lucru.” Mahatma Gandhi
Înainte de moartea sa, Aura ÅŸi-a găsit aripile ÅŸi era pregătită să înceapă un nou capitol în viaţă. AspiraÅ£iile ei deveneau realitate. CreÅŸtea în doctorul pasionat care ÅŸi-a dorit întotdeauna să fie. A ales drumul voluntariatului È™i de-a lungul studiilor s-a implicat voluntar în numeroase activităţi din domeniul medical. Fără îndoială, Aura a fost o influenţă pozitivă pentru cei din jur, iar pierderea ei a fost devastatoare ÅŸi simÅ£ită în vieÅ£ile multor oameni.
​
“Îmi povestea de pasiunea ei pentru medicină. Cum simpla curiozitate a împins-o în sala de operaÅ£ii, deÅŸi nu dorea să activeze în domeniul ăsta, îÅŸi arăta interesul să înveÅ£e ÅŸi să ajute, cât de energizată se simÅ£ea în operaÅ£iunile de prelevare de ficat (ÅŸtiu că îmi spunea că era o doză reală de adrenalină pentru ea), înfruntându-ÅŸi temerile ÅŸi somnul.
​
Poate că nu este cazul să îÅ£i spun în ce fel era Aura specială. Dar vreau să ÅŸtii că atingea vieÅ£i ÅŸi le schimba permanent. Până ÅŸi sora mea mai mică, care făcea liceul cu noi ÅŸi vorbea foarte rar cu ea, era impresionată de ea. Îi era teamă de ea, pentru că simpla ei prezenţă impunea să te centrezi puÅ£in, să fii veritabil ÅŸi să nu pierzi timpul cu subiecte goale. La facultate era la fel, lumea se împărÅ£ea simplu (ÅŸi nu pentru că o facea ea) între cei pregătiÅ£i pentru ceva profund ÅŸi cei cu orgolii inflamate…
Dacă s-ar fi făcut medic, ar fi fost iubită de pacienÅ£i, genul ăla de medic pe care îl aminteÅŸti în rugăciuni, nu doar pentru că te-a tratat ÅŸi te-a scăpat de boală, ci pentru că te-ar fi făcut să te simÅ£i bine sufleteÅŸte, te-ar fi liniÅŸtit ÅŸi asigurat. Dacă nu s-ar fi făcut medic, influenÅ£a sa ar fi fost aceeaÅŸi.
​
Aura nu avea cum să fie nesemnificativă, în orice fel de lucru nesemnificativ pe care l-ar fi făcut. Orice ar fi fost ea, ar fi fost important, irepetabil ÅŸi veÅŸnic. În sensul că ne-ar fi atins iremediabil pe toÅ£i din jurul ei, niste suflete tinere ÅŸi fără experienţă, necioplite ÅŸi lipsite de eleganţă. Gradul de locotenent ÅŸi calitatea de medic nu o pot rezuma pe ea, sunt doar semne ale impactului ei la o scală mai mare.
​
Aura era un om în adevăratul sens al cuvântului, chiar ÅŸi cu toate copilăriile pe care le făcea (care erau puÅ£ine ÅŸi asumate). Mai mult, ea credea în dezvoltare ÅŸi creÅŸtere, în maturizare, probabil neÅŸtiind că, în ochii multor persoane, ea era deja departe…
​
Am de la ea o tăbliţă, pe care a scrijelit cu creta versurile unei poezii a lui Robert Frost, drept dar de Crăciun. Nu m-aÅŸ fi gândit că ar fi avut un mesaj atât de trist:
​
“The woods are lovely, dark and deep
But I have promises to keep
And miles to go before I sleep
And miles to go before I sleep”.
​
Arăta cât de multe avea de făcut, ÅŸi cât îÅŸi dorea să le facă… De fiecare dată când mă uit la ea, un gol mi se strecoară în suflet ÅŸi mă întristez.”
​
Oana Mihai – colega Liceul Matei Basarab